nu ştiu dacă v-aţi trezit vreodată, femei fiind, să vă doriţi să fiţi bărbaţi. dacă nu, aveţi toată stima mea. nu ştiu cum aveţi răbdarea şi nebunia să vă mulţumiţi cu toate ciudăţeniile şi dezavantajele de a fi femeie. încă o dată, toată aprecierea mea.
dar cum, domnule, să fiu împăcată cu mine când trebuie să sufăr din cele mai banale lucruri?
aş vrea să mă pot pişa din picioare. aş vrea să nu mai trebuiască să suport toaletele infecte, jegoase şi pline de organisme încă necunoscute de om. aş vrea să nu mai trăiesc cu frică atunci când trebuie să folosesc o budă ecologică. cine ştie, poate pic în ea...sau de ce nu, cu tot cu ea. aş vrea ca măcar o dată în viaţă să nu mai stau la coadă minute întregi la baia fetelor (poate de aia am început să îndrăgesc evenimentele hip-hop).
mi-aş dori să nu mă mai viziteze o dată pe lună "rudele de la Lacu Roşu", să sufăr din cauza lor, să mă nenorocească psihic şi să mă port ca o babă nef*****.
aş vrea să pot să înjur cum vreau eu, când îmi vine mie şi să nu se uite oamenii la mine cu o privire care spune "e o domnişoară, ce plm!?"
aş vrea să merg la meciuri, să pot să urlu "**** cfr" şi să beau dup-aia bere cu băieţii pe o terasă infectă.
aş vrea să fiu bărbat, să am o femeie care să-mi gătească ce vreau eu, să facă ordine în casă, să aibă grijă de copii. aş vrea să pot să trăiesc ca un bărbat fără să mă judece lumea.
asta e! până n-o să găsesc un motiv suficient de bun care să-mi demonteze principiile de viaţă, o să duc o adevărată viaţă de bărbat misogin care pune burtă de la bere şi îi e lene, mult prea leneee
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu