photo shooting cu cel mai tare model.

Television made you buy it/ Can you say brainwashing?

Nu mă mai atinsesem de televizor de aproape 4 ani. Îl lăsasem deoparte şi îmi reconsiderasem activităţile, odată ce am intrat la liceu. Nu-i mai găsisem practic niciun folos. Toate informaţiile de care aveam nevoie le obţineam de pe Internet. Acum câteva săptămâni, însă, am recidivat. Din cel mai banal motiv: plictiseala.

Am aprins televizorul într-o după-amiază şi dintr-odată m-am trezit butonând teleghidată şi captivată telecomanda. Recunosc, subestimasem o perioadă lungă impactul pe care poate să-l aibă televizorul asupra unui om. Am zis, ce mare lucru, închizi televizorul şi te întorci la viaţa ta cea perfectă. De parcă ar fi aşa de simplu....

Tot răul spre bine, zic acum. M-am pus la punct cu toate emisiunile, talk-show-urile, serialele, ştirile şi melodiile în vogă. „Tânăr şi neliniştit” rulează în continuare cu cel de-al 39-lea sezon, „Mi-s băiatul de la ţară” s-a încheiat cu un câştigător din satul Rozavlea, X Factor face preselecţii, promovabilitate de 40% la Bacalaureat, doctor Oz m-a învăţat cum să fac manevra Heimlich, lady Gaga şi-a lansat un nou hit, iar furnicarul şi termitele au o relaţie vânător-pradă extrem de avantajoasă. Se pare că lumea a mers înainte de când am închis eu televizorul în 2006.

Şi totuşi, dragilor, ce este cu valul aceste de emisiuni pentru vârsta a 3-a? „Noră pentru mine”, „Să te cuceresc cu un cadou”, „Mi-s fata de la ţară”, „Mi-s băiatul de la ţară” şi multe altele al căror titluri nici nu-mi doresc să le cunosc.

Nu! Nu condamn emisiunile în sine, care sunt făcute strict peentru mase, iar daca poporul cere, atunci poporului i se dă. Cel puţin aşa funcţionează în teorie şi se pare că teoria este confirmată.

Am asistat azi stupefiată la preselecţia pentru varianta beta a emisiunii „Noră pentru mama”, acum „Noră pentru mine”. Veneau tineri, dar mai ales vârstnici să se fotografieze cu foşti concurenţi, să le vorbească, să-i atingă. Îşi sunau rudele din Italia să vorbească şi fanii din diasporă cu aceştia. Jur că nici dacă se întorcea Iisus pe pământ nu provoca atâta isterie în masă ca prezenţa unor puşti de 20 şi ceva de ani, care au fost, o lună, protagonişti ai unei emisiuni.

DA! Televizorul schimbă oameni, îi face să îşi piardă din valoare, le destabilizează scara de valori, îi îndobitoceşte. Dacă am ajuns să ne căutăm partenerul de viaţă într-o emisiune, înseamnă că eu chiar nu mă mai uit la televizor. Niciodată. Am zis!

frutti fresh

simt miros de vară. oriunde îmi întorc privirea găsesc câte o părticică de mare, uitată undeva în adâncul fiinţei mele. ţigara e uscată de tot, aşa cum o fumez întotdeauna când stau pe nisip. şi vântul de dimineaţă e la fel de tăios ca atunci când ies din mare. liniştea îmi taie răsuflarea. simt că dacă ajung în staţia de troleu o să găsesc printre autobuzele pline de doamnele de la fabrici şi unul cu destinaţia "Vama veche". dar nu ma duc că n-am atâta imaginaţie. mă opreşte nodul ăsta din gât care nu-mi dă pace de câteva zile.
şi am rămas singură în toată casa. aţi plecat toţi, v-aţi dus la casele voastre unde aveţi mâncare pe masă şi o mamă drăguţă care să vă întrebe "cum îţi merge?". şi eu o am pe a mea, care e mai drăguţă decât ale voastre adunate, dar e departe acum. cu toţii sunteţi departe de mine. simt că şi eu mă depărtez de ce eram odată.
casa asta e prea mare acum. când am terminat un an de facultate, nici eu nu ştiu. a venit vara, am aşteptat-o cu toată fiinţa mea şi acum nu am cu cine să mă bucur de ea. bine am, doar că vă vreau pe toţi lângă mine, acum şi aici. atâtea feţe pe care am ajuns să le îndrăgesc de când sunt aici.
nu-mi stă mintea la probleme de estetică. vreau să fiu pe plajă. să mâncăm îngheţată.
să nu stăm cu timpul în buzunar pentru că m-am săturat de atâta grabă. cu toţii sunteţi grăbiţi. de ce nu staţi aici?

căcat, de ce-mi doresc să fiu bărbat

nu ştiu dacă v-aţi trezit vreodată, femei fiind, să vă doriţi să fiţi bărbaţi. dacă nu, aveţi toată stima mea. nu ştiu cum aveţi răbdarea şi nebunia să vă mulţumiţi cu toate ciudăţeniile şi dezavantajele de a fi femeie. încă o dată, toată aprecierea mea.
dar cum, domnule, să fiu împăcată cu mine când trebuie să sufăr din cele mai banale lucruri?
aş vrea să mă pot pişa din picioare. aş vrea să nu mai trebuiască să suport toaletele infecte, jegoase şi pline de organisme încă necunoscute de om. aş vrea să nu mai trăiesc cu frică atunci când trebuie să folosesc o budă ecologică. cine ştie, poate pic în ea...sau de ce nu, cu tot cu ea. aş vrea ca măcar o dată în viaţă să nu mai stau la coadă minute întregi la baia fetelor (poate de aia am început să îndrăgesc evenimentele hip-hop).
mi-aş dori să nu mă mai viziteze o dată pe lună "rudele de la Lacu Roşu", să sufăr din cauza lor, să mă nenorocească psihic şi să mă port ca o babă nef*****.
aş vrea să pot să înjur cum vreau eu, când îmi vine mie şi să nu se uite oamenii la mine cu o privire care spune "e o domnişoară, ce plm!?"
aş vrea să merg la meciuri, să pot să urlu "**** cfr" şi să beau dup-aia bere cu băieţii pe o terasă infectă.
aş vrea să fiu bărbat, să am o femeie care să-mi gătească ce vreau eu, să facă ordine în casă, să aibă grijă de copii. aş vrea să pot să trăiesc ca un bărbat fără să mă judece lumea.
asta e! până n-o să găsesc un motiv suficient de bun care să-mi demonteze principiile de viaţă, o să duc o adevărată viaţă de bărbat misogin care pune burtă de la bere şi îi e lene, mult prea leneee

Sau cum m-am îndrăgostit de M(ine)

Îmi place tot ce începe cu litera m. îmi place Mozilla firefox, Miami , Monaco sau Mexic. Îmi plac maimuţele, maşinile, mesele copioase; îmi place muzica. Asta clar! Îmi place Mamaia, Mangalia şi, de fapt, îmi plac toate plajele care încep cu litera “m”. sau care măcar conţin litera m. Vama Veche. Îmi plac mirosurile plăcute şi agreez şi câte o minciună amuzantă, din când în când. Ador mămăliga şi mandarinele. Aş pleca într-o călătorie pe Marea Mediterană sau dacă nu, măcar m-aş duce mai des în Mamaia. E mai mişto la noi oricum. Marea Neagra e super şi manelistii sunt mai peste tot. Mă mănâncă mintea şi cred ca vrea o mare pauză.

O sa mai meditez la m, mâncând mandarine, mergând spre Miami.

Al Pacino's inspirational speech

Nimeni Altu' - Fii ai bravilor soldati